Dezvoltarea Durabilă în Sectorul Avicol

Conceptul de sustenabilitate, cunoscut și sub denumirea de dezvoltare durabilă, este considerat pluridimensional, incluzând diverse perspective economice, sociale, de mediu și de guvernanță instituțională. Fiind un concept complex și adesea contestat, analiza sa din perspectiva unui singur sector agricol, parte a sistemului alimentar global, fiind considerată insuficientă. Cercetătorii subliniază simultan necesitatea unei abordări sistemice pentru a înțelege pe deplin această problemă (Vaarst et al., 2015, p. 609). 

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă stabilește o structură cuprinzătoare pentru progresul la nivel mondial, constând în 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD). Aceste obiective abordează cele mai urgente probleme societale, economice și de mediu ale erei noastre, urmărind să stabilească o condiție globală mai echitabilă, mai prosperă și mai durabilă până în 2030. Un punct focal esențial în cadrul ODD este bunăstarea animalelor, deoarece aceasta are o importanță notabilă atât în consolidarea, cât și în influențarea diferitelor obiective.

Relația dintre dezvoltarea durabila și Angajamentul European pentru Pui (European Chicken Commitment)

Poate fi înțeleasă prin prisma responsabilizării sociale, impactului asupra mediului, transparenței lanțului de aprovizionare, dar și sustenabilității economice.

Pentru a afla mai multe despre știința din spatele Angajamentului European pentru Pui, vă invităm să citiți și Raportul de Responsabilitate creat pentru producători și industria HoReCa. Deși Asociația Freedom and Respect for Every Earthling susține reducerea consumului de produse de origine animală, atât pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (CO2), cât și pentru reducerea suferinței animalelor crescute în ferme, susținem și îmbunătățirea practicilor de creștere a animalelor din prezent. Dezvoltarea durabilă presupune reducerea la minimum a impactului negativ asupra mediului.

Drept răspuns la numeroasele îngrijorări semnalate de studiile științifice și pozele din investigațiile fermelor de pui, Angajamentul European pentru Pui încurajează adesea transparența în cadrul lanțurilor de aprovizionare, promovând trasabilitatea și responsabilitatea. Lanțurile de aprovizionare transparente sunt o componentă esențială a dezvoltării durabile, permițând consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză și responsabilizând companiile pentru practicile lor. Prin abordarea problemelor legate de bunăstarea animalelor și de mediu, Angajamentul European pentru Pui contribuie și la viabilitatea pe termen lung a industriei avicole. Practicile durabile asigură utilizarea eficientă a resurselor, reducând riscul de supraexploatare și creând o industrie mai rezistentă.

Criteriile Angajamentul European pentru Pui

Implică, atât direct cât și indirect, reducerea utilizarii antibioticelor, gestionarea deșeurilor și reducerea poluanților din mediul înconjurător, contribuind la reducerea amprentei ecologice a producției puilor crescuți pentru carne. Cu cât puii beneficiază de condiții mai ridicate de bunăstare și aparțin raselor cu riscuri reduse de boli, cu atât mortalitatea acestora este mai scăzută.

Cum a reușit producătorul de pui Norsk Kylling să facă tranziția către puii cu creștere lentă

Producătorul norvegian Norsk Kylling a descoperit că mortalitatea zilnică a puilor cu creștere lentă este cu 39% mai mică în comparație cu cea raportată a puilor cu creștere rapidă (Driving Higher Welfare Chicken in Norway, 2020. p. 6) și că în urma tranziției către rase de pui cu creștere lentă, cazurile de ascită au scăzut cu 80%. Studiile arată că rasele cu creștere rapidă supun puii la riscuri mai mari privind diverse afecțiuni. Tranziția de la rase cu creștere rapidă la cele cu creștere lentă pot diminua aceste riscuri.

Prin punerea în aplicare a criteriilor Angajamentului European pentru Pui, producătorul norvegian susține că reușesc să crească cu 3 milioane de păsări mai puțin în fiecare an, producând în același timp aceeași cantitate de carne (Driving Higher Welfare Chicken in Norway, 2020, p. 4).

La fel ca în România și multe alte țări din lume, în Norvegia, majoritatea producătorilor de pui folosesc rasa Ross 308 – o rasă cu rată de creștere rapidă, care poate suferi de numeroase probleme de bunăstare, inclusiv o capacitate de mers slabă și niveluri scăzute de activitate. Prin introducerea păsărilor “Hubbard“, împreună cu alte măsuri îmbunătățite în lanțul lor de aprovizionare, Norsk Kylling și REMA 1000 susțin că au îmbunătățit bunăstarea a aproximativ 32% din totalul pieței de pui din Norvegia (Driving Higher Welfare Chicken in Norway, 2020, p. 2).

Dezvoltarea durabilă include, de asemenea, considerente de echitate și responsabilitate socială. Asigurarea faptului că puii sunt crescuți în condiții decente reflectă valorile sociale care acordă prioritate bunăstării animalelor și lucrătorilor din industria avicolă. În plus, consumatorii sunt din ce în ce mai preocupați de proveniența alimentelor și de modul în care sunt produse. Companiile care adoptă inițiative dedicate bunăstării animalelor se pot alinia la preferințele consumatorilor pentru alegeri alimentare mai etice și mai durabile, ceea ce poate conduce la rezultate comerciale pozitive.

Sustenabilitatea mediului

În ceea ce privește sustenabilitatea mediului, raportul de la Open Wing Alliance, abordează emisiile de gaze cu efect de seră, schimbările în folosința terenurilor și consumul de apă. Potrivit studiului de la The Humane League, „[c]ei mai mari contribuitori la emisiile de gaze cu efect de seră în producția de păsări sunt: 1) emisiile rezultate din schimbările în utilizarea terenurilor (LUC) pentru producția de furaje (adică defrișările și degradarea solului) și 2) emisiile din producția de alimente” (p. 17). Adoptarea acestor rase, împreună cu aprovizionarea sustenabilă cu soia, poate contribui la reducerea semnificativă a emisiilor, aliniindu-se obiectivelor de sustenabilitate.

De asemenea, trecerea de la metoda de baie electrică a puilor la sistemele de asomare atmosferică controlată (controlled atmosphere systems – CAS) este propusă ca o practică mai durabilă, cu beneficii semnificative în ceea ce privește bunăstarea și utilizarea redusă a apei.

Studiul subliniază că sistemele CAS utilizează aproape de trei ori mai puțină apă în comparație cu sistemele de asomare electrică, demonstrând potențialul de economisire semnificativă a apei în cazul unei adoptări extinse.

Alte modalități de a contribui la dezvoltarea durabilă a industriei avicole

Includ utilizarea tehnologiilor inteligente pentru optimizarea producției, precum:

• Senzori inteligenți pentru monitorizarea calității aerului și a condițiilor de mediu

  Ajută la menținerea unor condiții optime pentru păsări, prevenind problemele de sănătate și îmbunătățind bunăstarea acestora.

• Sisteme automatizate de hrănire

  Asigură că păsările primesc nutrienții potriviți la momentul potrivit, reducând risipa de hrană prin prevenirea scurgerilor excesive de furaje.

• Sisteme inteligente de gestionare a apei

  Sunt esențiale pentru prevenirea risipei de apă și pentru asigurarea unei aprovizionări constante și adecvate.

• Sisteme automatizate pentru detectarea problemelor de sănătate

  permit identificarea rapidă a oricăror probleme de sănătate, facilitând intervenția timpurie și reducând astfel riscurile de boli în rândul păsărilor.

• Sisteme avansate de climatizare, iluminare și ventilație

  contribuie la menținerea unui mediu controlat și confortabil, optimizând consumul de energie și asigurând condiții optime pentru creșterea păsărilor

Surse:

• agriNews. (2024, June 23). The role of technology in ensuring sustainable poultry production. aviNews, the Global Poultry Magazine. https://avinews.com/en/the-role-of-technology-in-ensuring-sustainable-poultry-production/
• Driving Higher Welfare Chicken in Norway (2020). Preluat de pe https://www.compassioninfoodbusiness.com/resources/broiler-chickens/driving-higher-welfare-chicken-in-norway-2020/
• VAARST, M., STEENFELDT, S., & HORSTED, K. (2015). Sustainable development perspectives of poultry production. World’s Poultry Science Journal, 71(4), 609–620. doi:10.1017/S0043933915002433