De unde a apărut nevoia unui angajament cu criterii specifice de bunăstare?

Doar în 2022, producția mondială de păsări este estimată să se ridice la “aproximativ 136 de milioane de tone metrice, față de aproximativ 115 milioane de tone metrice în 2016” (Shahbandeh, 2022).

De asemenea, carnea de pasăre a devenit cel mai produs tip de carne la nivel mondial, depășind carnea de porc. În ultimele decenii, producția de pui la nivel mondial a crescut semnificativ, ajungând la “aproximativ 33 de miliarde de pui la nivel global de la aproape 11 miliarde în 1990” (Shahbandeh, 2022). În 2019, România a sacrificat aproape 300 de milioane păsări. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), în 2019, România a produs 672.312 tone metrice (MT) greutate în viu de carne de pasăre, din care 95% carne de pui (70% broiler și 25% găini) (Dobrescu, 2020).

Cu toate că veganismul și vegetarianismul devin din ce în ce mai populare, iar intențiile oamenilor de a-și reduce consumul la carne cresc, numerele au rămas relativ constante (Albert Schweitzer Foundation, n.d.). Informarea și conștientizarea consumatorilor referitor la practicile din industria zootehnică este esențială. De asemenea, aderarea la un stil de viață și alimentar care nu conține cruzime este important pentru a fi omorâte mai puține animale. Cu toate acestea, statistic este observabil că aceste eforturi nu sunt suficiente. De aceea, suferința acestor animale trebuie redusă și prin eforturi de a le îmbunătăți gradul de bunăstare.

Angajamentul European pentru Pui reprezintă eforturile a zeci de organizații pentru drepturile și bunăstarea animalelor de a ajuta cele 7.2 miliarde de pui care sunt sacrificați în Europa în fiecare an (Albert Schweitzer Foundation, n.d.). Acest angajament creat pentru creșterea nivelului minim de bunăstare a puilor, cuprinde criterii specifice pentru a reduce semnificativ suferința din industria de creștere a puilor și sunt menite companiilor din industria alimentară. Criteriile au fost create printr-o manieră cooperativă de către organizațiile pentru drepturile animalelor din Europa în urma documentării științifice care subliniază condițiile chinuitoare din prezent și cum acestea pot fi schimbate pentru a reduce suferința puilor.

Copyright Asociația Freedom and Respect For Every Earthling

Puii convenționali sunt printre cele mai exploatate animale din lume, iar, cu toate acestea, suferința lor este, în mare parte, ascunsă departe de publicul larg. În fermele industriale, puii broiler duc o viață scurtă, adesea dureroasă. Cea mai utilizată rasă în toate statele membre este Ross, care reprezintă cel puțin 70% din toți puii de carne sacrificați în UE, în timp ce Rasele Hubbard și Cobb sunt mai puțin utilizate. O mare problemă a puilor de carne (broiler) este faptul că sănătatea picioarelor acestora este precară. Din cauza obezității cauzate de selectarea genetică a rasei pentru a crește extrem de rapid, masa musculară mare a puilor se află pe un schelet imatur. A fost demonstrat că puii broiler care au un șchiopătat moderat suferă de dureri cauzate de incapacitatea lor de a merge normal. Unele probleme de sănătate de care suferă puii broiler includ osteomielita, necroza capului femural, discondroplazia tibiala și artrita. Alte probleme asociate cu bunăstarea animalelor, ar fi incapacitatea de a accesa apă și mâncare, lipsa de spațiu și lumină naturală. De asemenea, aceștia suferă din cauza incapacității de a-și manifesta obiceiurile naturale de ciugulire, scurmatul, baterea aripilor și cocoțatul (The Human League, 2020).

Considerând îngrijorările tot mai frecvente cu privire la focarele virale și bacteriene din fermele industriale, cercetătorii agriculturii industriale moderne s-au concentrat din ce în ce mai mult pe pericolele reprezentate de așa-numitul “exces de viață” (Beldo, 2017, p. 108).  În ultimii ani, oamenii de știință au subliniat îngrijorările cu privire la efectele negative ale nivelului crescut de productivitate intensivă asupra animalelor. Un efect observabil este reprezentat de amenințările emergente ale bolilor (Beldo, 2017). Cu toate acestea, răspunsul industriei zootehnice la amenințările bolilor a fost de a “dubla eforturile de a exercita control complet asupra biologiei animalelor, impunând practici stricte de izolare și utilizarea liberă a vaccinurilor si antibioticelor” (Beldo, 2017, p. 109).

Beldo (2017) descrie industria zootehnică drept un convertor al puiului “într-o mașină foarte eficientă” pentru transformarea cerealelor în proteine, confruntându-se simultan cu apariția noilor agenți patogeni (p. 109). În acest context, rolul firmelor de biotehnologie este de a manipula procesele biologice ale puiului în beneficiul capitalului. Rezultatul este o situație în care rezistența, perturbarea și moartea devin singurele forme de acțiune disponibile animalelor din industria zootehnică (Beldo, 2017).

Surse: