Cele mai întâlnite boli de care suferă puii cu creștere rapidă

Singurul scop pentru care puiul convențional a fost selectat genetic a fost creșterea productivității. S-a raportat că această selecție pentru performanță este responsabilă pentru contribuția nu numai la cele mai multe, ci și la cele mai grave probleme de bunăstare întâlnite astăzi la puii de carne, cum ar fi  tulburările cronice ale picioarelor și problemele cardiace și circulatorii (RSPCA, n.d.).

Copyright Asociația Freedom and Respect For Every Earthling

Severitatea problemelor de bunăstare, numărul mare de animale implicate la nivel global și faptul că aceste preocupări de bunăstare nu au fost abordate în mod adecvat până în prezent, scot în evidență că problema necesită o atenție urgentă (RSPCA, n.d.). Drept consecință a selecției genetice pentru creșterea rapidă, energia este deturnată în primul rând către creșterea musculară. Acest proces poate priva alte părți ale corpului de energie și oxigen și poate pune presiune asupra organelor păsării, în special a inimii și a plămânilor (RSPCA, n.d.). Ca atare, o creștere accelerată poate mări riscul a două tipuri de afecțiuni cardiace: ascita și sindromul morții subite. De asemenea, crește riscul mai multor probleme musculare precum bolile țesutului muscular.

  1. Sindromul morții subite

Aceasta afecțiune este determinată de insuficiența cardiacă acută, adică infarctul, care poate fi declanșat de stres; fie stresul de  mediu, cum ar fi stresul termic, fie un eveniment stresant, de exemplu capturarea și transportul. Este dificil să se determine prevalența reală a decesului din cauza insuficienței cardiace, dar s-a estimat că această afecțiune reprezintă puțin peste o treime din toată rata mortalității a animalelor din ferme. În plus, deși păsările care ajung moarte la abator nu sunt de obicei examinate pentru aflarea cauzei morții, un studiu sugerează că majoritatea acestor păsări este probabil să fi murit din cauza sindromului morții subite (RSPCA, n.d.).

  1. Ascita

Ascita, cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de „burtă de apă”, este o acumulare de lichid în cavitatea abdominală (Julian, 1993). Într-un studiu mondial, incidența ascitei a fost estimată la 4,7%, ceea ce o face una dintre cauzele majore de deces la puii de carne (RSPCA, n.d.). Aceasta este considerată o tulburare multifactorială.

copyright Asociația Freedom and Respect For Every Earthling

Cu toate acestea, se crede că principalul contributor al afecțiunii este nevoia crescută de oxigen în fluxul sanguin, fiind determinată de solicitarea metabolică crescute a creșterii rapide. Astfel, solicitărea metabolică crescută, cuplată cu expunerea la condițiile de mediu, cum ar fi temperatura, iluminarea și ventilația, și factorii nutriționali, de exemplu, forma sau conținutul de hrană, toate par să încurajeze dezvoltarea ascitei (Druyan, 2012; Balog, 2003). Aceste lucruri, la rândul lor, creează stres asupra inimii și plămânilor, ducând la mărirea inimii. Drept urmare, lichidul se scurge din ficat și se adună în abdomenul păsării.

  1. Creșterea tensiunii arteriale

De asemenea, creșterea tensiunii arteriale în vene, ficat și vasele abdominale forțează lichidul plasmatic să iasă din vase, în special din cele hepatice, în spațiul abdominal (Julian, 1998; Baghbanzadeh & Decuypere, 2008; Wideman et al., 2013). Aceasta împinge sângele prin capilarele sanguine din plămân și creșterea sarcinii de lucru pentru partea dreaptă a inimii are ca rezultat hipertensiune pulmonară și hipertrofie ventriculară. Se observă cel mai frecvent la puii masculi, iar mortalitatea prin ascită poate varia de la 0 la 30% la efectivele de pui de carne (Pavlidis et al., 2007). Deoarece ascita se dezvoltă treptat, păsările suferă o perioadă îndelungată înainte de a muri (Bessei, 2006). Pe lângă această afecțiune care provoacă mortalitate în ferme, puii sunt tot mai mult condamnate la abator din cauza acestei boli. În fiecare an, între 2011 și 2013, în medie 2,4 milioane de pui au fost respinși din lanțul alimentar din cauza acestei afecțiuni. Pe lângă impactul economic, ascita are și un impact major asupra bunăstării păsărilor determinând păsările să sufere o perioadă îndelungată înainte de a muri (RSPCA, n.d.).

  1. Miopatiile musculare

O altă problemă de sănătate care afectează bunăstarea păsărilor este reprezentată de miopatiile musculare sau bolile țesutului muscular. Ele sunt mai frecvent întâlnite astăzi decât în anii precedenți și sunt toate asociate cu selecția genetică intensivă a puilor de carne pentru a le îmbunătăți rata de creștere, greutatea corporală și randamentul pieptului (Barbut, 2008; Dransfield & Sosnicki, 1999; Mudalal et al., 2015). Miopatia pectorală profundă (Deep Pectoral Myopathy) este cauzată de necroza ischemică a mușchiului pieptului (lipsa de alimentare cu sânge a fibrelor musculare ce determină moartea lor și devenirea necrotică). Este cunoscută ca boală a mușchilor verzi din cauza apariției cărnii verzi în țesutul muscular (Bilgili, 2006).

  1. Afecțiunea pieptului de lemn

De asemenea, pieptul de lemn (wooden breast) reprezintă o afecțiune musculară caracterizată prin fibre musculare necrotice și înlocuirea mușchilor cu țesut conjunctiv, apă și grăsime, determinând o consistență palpabil fermă a mușchilor pieptului (Papah et al., 2017). Această afecțiune apare adesea în același timp cu afecțiunea cunoscută sub denumirea de „dungi albe” (White Stripes) (Sihvo, 2017). Afecțiunea se găsește în exteriorul mușchiului pectoral major. Este vizibil ca striații albe paralele cu fibrele musculare (Petracci et al., 2013). Aceste striații se dovedesc a fi țesut adipos (gras) (Bailey et al., 2015).

Chiar dacă cauza ambelor afecțiuni este neclară, mai multe studii au sugerat că patogeneza lor este asociată cu mai multe procese biologice, cum ar fi hipoxia localizată în mușchi, stresul oxidativ, acumularea crescută de calciu intracelular (Zambonelli et al., 2016; Abasht et al., 2016; Mutryn et al., 2015). Deși rata de incidență a „afecțiunii pieptului de lemn” la puii comerciali este necunoscută, aceasta devine din ce în ce mai comună (Abasht et al., 2016). Puii afectați sunt cel mai probabil cei care cresc mai repede și care au cea mai mare greutate corporală (Mudalal et al., 2015). Un studiu recent a constatat că afecțiunea pieptului de lemn este asociată cu o slabă capacitate a mersului și, prin urmare, poate fi parțial legat de comunele anormalități ale mersului de care suferă puii broiler.

Puii broiler care prezintă dimensiuni mai mari ale pieptului par să fie mai predispuși să fie afectați de această afecțiune (Baldi et al., 2018). Deși există o problemă clară de calitate a cărnii, durerea sau disconfortul cauzat de aceste miopatii ale mușchilor pieptului nu a fost încă determinată. În timp ce afecțiunea pieptului de lemn este aparent asimptomatică, semne clinice, cum ar fi umflarea laterală a pieptului anterior și scăderea mișcării aripilor au fost observate la păsările afectate sever (Papah et al., 2017). De asemenea, procesul degenerativ care duce la pieptul de lemn este similar cu distrofia musculară Duchenne la om, o condiție dureroasă și debilitantă (Papah et al., 2017; Baldi et al., 2018). Astfel, este posibil ca și puii Broiler care suferă de afecțiunea piept de lemn să aibă dureri și disconfort similar.

  1. Anomalie musculară numită carnea de spaghete

Această afecțiune adesea asociată cu cea a dungilor albe, se caracterizează printr-o coeziune musculară slabă din cauza țesuturilor conjunctive intramusculare imature. Mușchiul afectat este atât de slab în structură încât fasciculele de fibre musculare pot fi smulse cu ușurință cu degetele, precum spaghetele (Maiorano, 2017; Huang & Ahn, 2018).

copyright Asociația Freedom and Respect For Every Earthling

Referințe

Ești de acord să folosim cookie-uri pentru statistici?

Folosim aceste cookie-uri pentru generarea de statistici care ne ajută să înțelegem vizitatorii mai bine. Află mai multe detalii.