Întrebări frecvente

Un pui crescut pentru carne se numește broiler. Puii din ziua de azi sunt selectați genetic pentru a oferi mai multă carne. Această transformare genetică a schimbat în mod dramatic biologia și fiziologia găinilor.

Ce este un pui broiler?
Află ce înseamnă un pui broiler (sau convențional)

Un pui crescut pentru carne se numește broiler. Puii din ziua de astăzi sunt selectați genetic pentru a oferi mai multă carne. Această transformare genetică a schimbat în mod dramatic biologia și fiziologia găinilor. Puii pot crește de patru ori mai mari decât în anii 1950. Dimensiunea pieptului a crescut cu un procent de 35-85%. (Eating Better, 2020).

De ce dorim să ajutăm puii broiler?
De ce care luptăm pentru o viața mai buna a puilor

În ultimele decenii, producția globală de carne de pasăre a înregistrat o creștere semnificativă, devenind cel mai produs tip de carne la nivel mondial. Cu toate că se observă o creștere a interesului pentru veganism, flexitarianism, și vegetarianism, împreună cu o conștientizare crescută cu privire la practicile din industria zootehnică, numărul animalelor ucise rămâne relativ constant.

Ce este transformarea prin selecție genetică și câte tipuri de broiler există?
Despre transformarea prin selecție genetică

Este un procedeu simplu prin care, generație după generație, au fost selectați pentru înmulțire doar cei mai mari pui. Pentru ei, aceste caracteristici neobișnuite sunt total în defavoarea supraviețuirii într-un mediu natural și a unei vieți decente, dar foarte utile pentru producția de carne.

Există trei rase de pui pentru carne (broiler) care reprezintă majoritatea cărnii de pui produsă la nivel global: COBB 500, ROSS 308 și HUBBARD FLEX (RSPCA, n.d.). Dintre puii cu creștere lentă putem enumera: Hubbard JA 757, 787, 957, 987, Rambler Ranger, Ranger Classic și Ranger Gold.

La ce boli sunt predispusi puii cu creștere rapidă?
Despre bolile de care suferă puii cu creștere rapidă

Din cauza sistemului lor imunitar scăzut, dar și al dimensiunii, puii broiler pot dezvolta diferite boli precum:

  • Boala mușchilor verzi (miopatia pectorală profundă) – este cauzată de lipsa de alimentare cu sânge a unor fibre musculare ce determină moartea lor.
  • Afecțiunea dungilor albe – presupune acumularea de depozite de grăsime în mușchi și este o formă de necroză influențată de creșterea rapidă. 9% dintre puii cu creștere lentă suferă de așa ceva comparativ cu 63 – 78% în cazul celor cu creștere rapidă.
  • Pieptul de lemn – este reprezentat de celulele musculare mărite care provoacă duritate din cauza fluxului sanguin care nu satisface cerințele musculare.
  • Sindromul morții subite (insuficiența cardiacă) – mușchii care se dezvoltă atât de rapid au nevoie de mai mult oxigen și nutrienți. Inima trebuie, deci, să depună mult mai mult efort pentru a-i furniza.
  • Ascita – (burta de apă) presupune că o “creștere rapidă, cuplată cu capacitatea capilară pulmonară insuficientă, agravează hipertensiunea pulmonară care duce la insuficiență cardiacă dreaptă” (Shivaprasad 2002).
  • Tiroidita autoimună – apare spontan la puii broiler obezi.
  • Discondroplazia tibială – devoltarea păsărilor pe un schelet imatur provoacă malformații în cartilajul din picioare și șolduri.
  • Carne de spaghete– mușchiul afectat este atât de slab în structură încât fibrele musculare pot fi smulse cu ușurință cu degetele, precum spaghetele (Maiorano, 2017; Huang & Ahn, 2018).

Pentru mai multe detalii cu privire la bolile de care suferă puii cu creștere rapidă, citește articolul.

Cât de înghesuiți locuiesc puii cu creștere rapidă?
Aglomerația creează probleme majore de sănătate puilor

O densitate ridicată a populației este asociată cu efecte negative asupra bunăstării, cum ar fi mai multe păsări care devin șchioape, au vânătăi mai mari sau zgârieturi (Dawkins, 2015).

Studiile arată că densitatea stocului trebuie să aibă 25kg/m2 sau mai puțin pentru a evita problemele majore de bunăstare. La peste 30 kg/m2, chiar și cu sisteme foarte bune de control al mediului, tot există o creștere abruptă a frecvenței problemelor grave (SCAHAW, 2000).

Realitatea este, că puii de carne sunt crescuți, de obicei, în hambare cu o densitate de stocare de aproximativ 39 – 42 kg/m2 (19,5 – 21 păsări/m2 când sunt uciși la 2 kg).

Pentru a nu trece chiar și de această densitate, fermele practică un procedeu numit ”rărire”, ce presupune uciderea timpurie a unora dintre pui, pe parcursul creșterii lor, pentru a menține densitatea.

Cât de anormală este această creștere rapidă?
Despre creșterea rapidă a puilor

În doar 8 săptămâni pot ajunge la 4 kg. Comparativ, e ca și cum un nou-născut de 3 kg ar cântări 300 kg după două luni.

Rasele cu creștere mai rapidă sunt mult mai puțin active din cauza dimensiunii lor și, prin urmare, petrec mult mai mult timp mâncând și stând în propriile lor dejecții. Aceasta înseamnă că suferă de niveluri mai ridicate de arsuri la jaret și pododermatită prin contactul prelungit cu așternutul umed.

Ce practici sunt folosite pentru uciderea puilor?
Detalii despre cum permite legea să fie uciși puii
  • Cătușele comprimă oasele metatarsiene ale păsărilor, având potențialul de a provoca o durere acută.
  • Întrucât puii nu au diafragmă, organele lor le comprimă de fapt plămânii, ceea ce le îngreunează respirația.
  • Păsările, în timp ce dau din aripi, au mai multe șanse să rupă sau să declanșeze hemoragii, lucru ce este nu numai dureros, dar duce la degradări ale produsului.
  • Păsările care se ridică, nu vor deveni total inconștiente, așa că, în timp ce pot părea ucise, sunt de fapt doar într-un stadiu numit imobilitate tonică. Acest lucru înseamnă că vor fi în viață atunci când gâturile lor sunt tăiate și vor muri fierte când vor ajunge la rezervoare.
  • Uciderea în atmosferă controlată presupune eliminarea practicii de ucidere prin încătușare cu susul în jos (fără durere și mai puțin stresantă) și ucidere categorică, deoarece nivelul gazelor sunt strict monitorizate.

Surse